Populatia Turciei peste 70 de mil de locuitori
Religia: aprox. 99,9% musulmani
aprox. 0,1% crestini (ortodocsi, catolici, anglicani, prezbiterieni, evanghelici)
nr. Creştinilor evanghelici aprox. 3000
Un lucur pe care îl doreşte guvernul turc este de a scoate din Turcia pe toţi străinii. Cel mai mult au de suferit misionarii şi cei care sunt păstori de mai mulţi ani în bisericicile plantate. (Ex. Cu aprox. O lună în urmă păstorul din biserica evanghelică din Mersin-oraş în sudul Turciei, a fost expulzat după 7 ani de slujire).
David, un collaborator de-al nostrum misionar din Noua Zeilandă care lucrează cu Campus Cruside, a fost luat de câteva ori de poliţie şi scos din campusul Universităţii
Egee din Izimir.
Activităţi în lucrarea din Turcia
Evanghelizare în campusul Universităţii “Egee” din Izmir (Este a treia universitate ca mărime din Turcia) Tinerii sunt deschişi pentru a conversa cu noi şi a discuta despre religia lor şi a noastră. Prin aceste discuţii nu încercăm altceva decât să ajungem în a-L prezenta pe Hristos celor cu care intrăm în contact.
O altă activitate este de a merge cu prietenii noştri din trecut să vizităm facultăţile lor. În anii trecuţi am mers cu ei să asităm la cursurile lor, după care ne-au dat ocazia pentru a vorbi despre noi. Nu am scăpat ocazia de a spune şi ceva despre relaţia noastră cu Dumnezeu, mai ales că ştiau că suntem studenţi la Teologie în Romania.
Într-una din zile avem o întâlnire cu tineri pe care îi invităm când mergem la universitate la ei. În cadrul acestor întâlniri de obicei avem o seara românească . Activităţile sunt de prezentare a ţării, cu imagini, intonarea imnului, mărturii despre felul cum Domnul a lucrat în viaţa noastră şi am fost născuţi din nou. Unii dintre ei încearcă şi chiar reuşesc să cânte cu noi în engleză şi în limba turcă cântările pe care noi le-am învăţat.
Evenimente:
Turcia este o ţară care oferă libertate religiilor. Acest lucru se petrece de obicei doar teoretic. În anumite zone, mai ales din partea de E a Turciei, lumea este mult mai religioasă.
Acest lucru îl demonstrează şi evenimentele care se petrec cu privire la creştini. Uneori clădirile bisericilor sunt atacate de fanatici musulmani, care sparg gheamurile. Ex. În Antachia S-E-ul Turciei, o biserica săptămânal avea ghemurile sparte. În Trabzon, N-ul Turciei un păstor a fost de mai multe ori bătut şi nu i s-a acordat autorizaţie de construcţie a unei clădiri pentru biserica care există.
În 18 aprilie 2007, când grupul nostru s-a întors din Turcia, trei misionari au fost ucişi în Malatya S-Est-ul Turciei, oraş în care grupuri de la Universitatea Emanuel din Oradea au fost înainte de acest incident, dar şi anul trecut în iulie după incident.
Aceste incidente nu ne sperie, dar ne ajută să înţelegem mai bine afimaţie unuia dinte părinţii bisericii, şi anume a lui Tertulian, care a spus că „sângele martirilor este sămânţa creştinismului.” Matiri au exista şi vor mai exista. Noi suntem chemaţi să trăim pentru Hristos, pentru că doar aşa vom putea să şi murim pentru El.
