De câteva zile mă-am întors din Ukraina şi Republica Moldova. Când vorbim despre aceste ţări, nu prea ne gândim la lucruri frumoase. E adevărat că poate cei unii dintre cei mai mari mafioţi din Europa şi nu numai provin din Rusia, Ukraina, Rep Moldova, etc… Cu toate aceste, în Republica Moldova am întâlnit ceva ce nu prea mai e la modă astăzi în Romania. Nu mă refer la sărcăcia economică, nici la faptul că infrastructura lasă de dorit, sau că străzile sunt nesemnalizate cu indicatoare. Mă refer la ceea ce înseamnă partea spirituală. Îmi amintesc cu plăcere de credinţa din ţara noastră, atunci când fraţii noştri străbăteau kilometri pentru a se aduna la părtăşie unii cu alţii într-o căsuţă în care abia încăpeau.
“Mă bucur când mi se zice: haidem la casa Domnului”, era versetul care se auzea la fiecare început de slujbă în bisericile din Romania, dar astăzi tot mai rar este citat. În localitatea Hîrtop din Republica Moldova, am putut experimenta ce înseamna împlinirea acestui verset în viaţa bisericii. Chiar daca afară ploua, iar prin localitate era beznă, fraţii nu au renunţat la a veni la biserică vinerea seara. Au venit cu mic cu mare pentru a sta în rugaciune şi pentru ascultarea Cuvantului Evangheliei. Noroiul sau glodul, aşa cum îl numesc ei era aşa de mare încât nu se putea ajunge cu maşina la biserică. Aşa ca am împrumutat o pereche de cizme de la prietenul meu Nicu si cu pantofii în mână, înotând prin noroi, călăuziţi de o lanternă am ajuns în faţa bisericii. Când am fost la ei în urmă cu trei ani a fost diferite condiţiile, atunci am putut ajunge cu maşina pana la biserică.
M-am bucurat să văd fraţi şi surori, tineri şi copii care au ajuns la biserică cu minute bune înainte de inceperea slujbei. La poartă era o cadă cu apă pentru spălarea cizmelor cu care erau încălţaţi fraţii. În biserică toţi aşteptau începerea slujbei. Păstorul, fratele Andrei a început slujba, după care ne-a prezentat. Toţi ar fi putut avea scuze, dacă nu veneau la biserică, dar ei au înţeles că mai ferice este să fie în Casa Domnului, pentru că acolo tot mai pot să laude pe Domnul. Se pare că situaţia materială la un anumit nivel ne face tot mai comozi şi leneşi spiritual. Slăvesc pe Dumnezeu că încă mai există asemenea biserici astăzi. Ei sunt săraci material, dar sunt bogaţi spiritual.
Fiţi binecuvântaţi!!!
