Proiect Curăţenie/Curăţie

Curăţenie şi Curăţie „…căci al Domnului este Pământul cu tot ce cuprinde el” un proiect al Centrului de Cercetare al Universităţii Emanuel în parteneriat cu Primăria Oradea şi firma RER Ecologic Service În data de 22 mai, 33 de voluntari de la Universitatea Emanuel, profesori şi studenţi, au întreprins o acţiune de curăţire a străzilor oraşului Oradea. Participanţii la acest proiect au strâns un număr de 45 de saci cu deşeuri de pe străzile, trotuarele şi spaţiile verzi din cartierele Nufărul, Velenţa şi Cantemir. Astfel, studenţii Universităţii Emanuel, au dorit să pledeze prin puterea exemplului înaintea locuitorilor din Oradea în favoarea protecţiei mediului înconjurător, motivaţi fiind nu doar de argumente ecologice ci si biblice: îngrijirea Pământului care a fost dat de Dumnezeu oamenilor în administrare pentru o vreme. De asemenea studenţii Universităţii Emanuel au dorit să facă legătura dintre curăţenia mediului înconjurător (motivată ecologic şi biblic) şi curăţia sufletească a locuitorilor Pământului. Aceste două aspecte (curăţenie şi curăţie) sunt interdependente şi determină progresul unei comunităţi care este caracterizată de frică evlavioasă de Dumnezeu şi o ruşine sănătoasă de oameni. Proiectul „Curăţenie şi Curăţie” se va repeta în a doua săptămână a lunii iunie.

Iscoadă în ţara promisă

Mărturia unei absolvente a Universităţii Emanuel din Oradea despre modul în care şi-a văzut împlinit visul copilăriei.

Încă de la vârsta de 7-8 ani am visat să merg în misiune în China (pe-atunci mi se spunea ca seamăn a chinezoaică). Ceea ce m-a motivat să doresc a merge în această ţară a fost conştienţa faptului că acolo oamenii se închină unui dumnezeu fals şi au nevoie să cunoască Adevărul. Anul trecut (octombrie 2008) Dumnezeu mi-a dat în sfârşit oportunitatea de a ajunge în China. Am fost în 4 oraşe din partea de nord-vest a Chinei: Xining, Tongren, Lanzhou şi Urumqi. M-au impresionat în mod special oamenii, primirea lor prietenoasă şi ospitalitatea lor, însă în acelaşi timp, m-a întristat enorm existenţa piedicilor în vestirea Evangheliei. Sub guvernul comunist, nu este doar interzisă propovăduirea Evangheliei (iar cei care nu se supun sunt persecutaţi, torturaţi, ucişi, sau incluşi într-un program de reeducare – mai bine zis de spălare a creierului) ci, în mod special, minţile oamenilor sunt modelate după gândirea ateistă. Printre religiile declarate oficial în China se află şi ateismul, budismul, islamul (1-2%), creştinismul – aproximativ 3-4% (creştinismul de stat – la fel ca în România comunistă, este controlat de guvern). Deoarece în echipa noastră eram 3 persoane care dorim să mergem în China pe termen lung, această misiune a avut rol de iscodire a “ţării promise”. De aceea, în mare parte, activităţile noastre s-au axat pe sprijinirea misionarilor de acolo şi pe cunoaşterea felului în care am putea să ne implicăm pe termen mai lung. Misionarii cu care am lucrat au fost încurajati prin prezenţa noastră acolo, unii dintre ei au mărturisit că, nevăzând nici un rezultat în munca lor, doreau să renunţe şi să se întoarcă în ţara lor, şi majoritatea ne-au mărturisit că se roagă de multă vreme ca Dumnezeu să trimită echipe care să-i susţină în lucrarea pe care o fac. Am participat la întâlnirile cu “Familia” – cum numeam biserica acolo, am organizat evenimente sportive, în cadrul cărora am făcut evanghelizare, şi, de asemenea, prin întâlnirile în cadrul unei cafenele de la universitatea din Xining, pentru practicarea limbii engleze, am încercat, prin discuţii despre sărbătorile creştine, să-L prezentăm pe Isus şi lucrarea Sa pe pământ. Acest lucru era destul de riscant, având în vedere atitudinea autorităţilor chineze faţă de creştinism. Unii dintre misionarii de acolo conduc proiecte sociale (pentru copii cu handicap, pentru copii abandonaţi, pentru adolescenţi..) în care i-am sprijinit şi noi. Fiind conştienţi de marea nevoie de rugăciune, am organizat şi marşuri de rugăciune, iar în timpul unui asemenea marş, o misionară din Anglia care era cu noi, a evanghelizat un copil musulman, care s-a arătat foarte interesat să afle cât mai multe lucruri despre Isus. La un alt marş de rugăciune, în oraşul Urumqi, ne-am rugat pentru întărirea bisericii locale, deoarece, în primele luni ale anului au fost prinşi mai mulţi păstori din Urumqi, Kashgar şi alte localităţi din provincia Xinjiang, iar biserica era persecutată. Încă mai erau trupe militare prin oraş, iar universităţile erau strict supravegheate, în mod special acelea în care se aflau studenţi străini. O tânără indiancă, studentă a limbii chineze în Urumqi, ne-a povestit despre un păstor din acest oraş care a fost închis sub acuzaţia de a fi întreprins acţiuni teroriste. Ea îl cunoştea îndeaproape pe acest păstor. Soţia acestuia rămasă singură, cu doi copilaşi sub 5 ani, trebuia să îngrijească de copii şi în acelaşi timp, să lucreze pentru a-i putea duce lui de mâncare, deoarece acolo nu primea nimic. Tânăra ne-a povestit cum, cu faţa senină, păstorul lua din mâncarea lui şi o împărţea cu alţi prizonieri, deschizând în acest fel o portiţă de a le vesti acestora Evanghelia. El urma să fie executat în luna mai, însă, datorită pregătirilor pentru jocurile olimpice din perioada verii, guvernul a amânat execuţia. În momentul în care ne povestea, tânăra nu mai ştia nimic despre el, era însă foarte înspăimântată, iar biserica locală era risipită şi îngrozită. Acesta este doar unul dintre multele evenimente de acest fel care au loc încă în China. Totuşi, deşi persecutată, biserica din China creşte, mii de oameni se întorc la Dumnezeu şi Îl caută din toată inima lor! Ceea ce putem face noi acum, este să plângem pentru fraţii noştri care suferă, să ne rugăm pentru întărirea lor în credinţă şi în propovăduirea Adevărului şi să ne bucurăm pentru felul în care Dumnezeu Îşi face lucrarea prin ei în continuare. Şi, de ce nu? – să mergem şi noi să răspândim Adevărul!

Fiţi binecuvântaţi!!!

Misiune la Bucureşti

Astăzi Dan Botică împreună cu grupul care conduce închinarea prin muzică la Biserica Emanuel din Oradea am plecat la Bucureşti pentru a sluji. În total sunt 9 persoane. Şoferul maşinii este fratele Ghiţă Achim din Aleşd. Datoria noastră este să-i purtăm în rugăciune. Şi în felul acesta putem îmlini marea trimitere. Biserica unde ei vor sluji va fi întărită prin slujba lor. Domnul să îi protejeze la plecare şi la venire.

Fiţi binecuvântaţi!!!

Fraţii noştri de peste Prut

În luna ianuarie am postat un articol despre modul în care se închină fraţii noştri din Rep Moldova în vreme de criză. Chiar daca nu au drumuri asfaltate, nici maşini aşa de multe, iar situaţia finaciară nu e aşa strălucită, ei merg la biserică şi se închină lui Dumnezeu în părtăşie în Casa lui Dumnezeu. A fost o onoare pentru mine să stau cu asemenea fraţi la închinare.  Mulţi dintre ei nu au studii teologice şi predică Cuvantul aşa cu îl înţeleg ei, dar Cuvantul predicat este însoţit de puterea Duhului Sfânt, iar oamenii se întorc la Domnul. După ceea ce am văzut acolo, m-am rugat ca Domnul să motiveze studenţi de la Universitatea Emanuel care să meargă pentru a sluji. În luna aprilie, chiar de Paşte un grup de studenţi de la Teologie Pastorală vor merge în bisericile din partea de sud a Rep Moldova.

Experienţa pe care o trăieşti acolo este unică. Părtăşia este plină de entuziasm şi dăruire. Fraţii studeţi vor predica, vor face vizite şi  vor sluji pe Dumnezeu arătând dragostea lor bisericilor în care vor fi. Un exemplu din Biblie este cel al apostolului Pavel care a avut un vis, când un om i s-a arătat în somn şi i-a zis: “treci în Macedonia şi ajută-ne.” În felul acesta noi trebuie să îi ajutăm pe fraţii noştri de peste Prut. Dumnezeu ne-a binecuvantat şi ne binecuvintează, iar noi trebuie să facem parte de aceste binecuvântări şi fraţilor noştri.

Fiţi binecuvântaţi!!!

Marea trimitere e şi astăzi valabilă…

Mergând prin biserici, destul de des am întâlnit multe persoane care se implică în lucreare de misiune. Bucuria mea este că tot mai mulţi români se implică în lucrarea de misiune internaţională. În sensul acesta Universitatea Emanuel din Oradea doreşte să continuie ceea ce a început cu ani în urmă. Destul de multe grupuri de studenţi, în fiecare săptămână se implică în misiunea din satele şi oraşele din Romania.

În luna aprilie vor fi trei grupuri diferite care vor explora trei zone diferite, misionând. Un grup va merge în Albania, altul în Republica Moldova si un altul în Europa de vest. Cei care aveţi pe inimă acestă lucrare vă rog să ne susţineţi în rugăciune. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit Iacov 5:16b.

Voi reveni cu detalii zilele următoare.      Fiţi binecuvântaţi!!!!

Mai mult face o zi în curţile Domnului decât o mie în altă parte…

De câteva zile mă-am întors din Ukraina şi Republica Moldova. Când vorbim despre aceste ţări, nu prea ne gândim la lucruri frumoase. E adevărat că poate cei unii dintre cei mai mari mafioţi din Europa şi nu numai provin din Rusia, Ukraina, Rep Moldova, etc… Cu toate aceste, în Republica Moldova am întâlnit ceva ce nu prea mai e la modă astăzi în Romania. Nu mă refer la sărcăcia economică, nici la faptul că infrastructura lasă de dorit, sau că străzile sunt nesemnalizate cu indicatoare. Mă refer la ceea ce înseamnă partea spirituală. Îmi amintesc cu plăcere de credinţa din ţara noastră, atunci când fraţii noştri străbăteau kilometri pentru a se aduna la părtăşie unii cu alţii într-o căsuţă în care abia încăpeau.

“Mă bucur când mi se zice: haidem la casa Domnului”, era versetul care se auzea la fiecare început de slujbă în bisericile din Romania, dar astăzi tot mai rar este citat.  În localitatea Hîrtop din Republica Moldova, am putut experimenta ce înseamna împlinirea acestui verset în viaţa bisericii. Chiar daca afară ploua, iar prin localitate era beznă, fraţii nu au renunţat la a veni la biserică vinerea seara. Au venit cu mic cu mare pentru a sta în rugaciune şi pentru ascultarea Cuvantului Evangheliei. Noroiul sau glodul, aşa cum îl numesc ei era aşa de mare încât nu se putea ajunge cu maşina la biserică. Aşa ca am împrumutat o pereche de cizme de la prietenul meu Nicu si cu pantofii în mână, înotând prin noroi, călăuziţi de o lanternă am ajuns în faţa bisericii.  Când am fost la ei în urmă cu trei ani a fost diferite condiţiile, atunci am putut ajunge cu maşina pana la biserică.

M-am bucurat să văd fraţi şi surori, tineri şi copii care au ajuns la biserică cu minute bune înainte de inceperea slujbei. La poartă era o cadă cu apă pentru spălarea cizmelor cu care erau încălţaţi fraţii. În biserică toţi aşteptau începerea slujbei. Păstorul, fratele Andrei a început slujba, după care ne-a prezentat. Toţi ar fi putut avea scuze, dacă nu veneau la biserică, dar ei au înţeles că mai ferice este să fie în Casa Domnului, pentru că acolo tot mai pot să laude pe Domnul. Se pare că situaţia materială la un anumit nivel ne face tot mai comozi şi leneşi spiritual. Slăvesc pe Dumnezeu că încă mai există asemenea biserici astăzi. Ei sunt săraci material, dar sunt bogaţi spiritual.

Fiţi binecuvântaţi!!!

Misiune în Albania oct-nov 2008

Au trecut câteva luni de când nu am mai scris nimic pe blog, dar asta nu pentru ca ptrăţosu a renunţat la celebrul său blog, ci pentru ca nu am avut timp, dar si alte impedimente. Acuma revin cu câteva lucruri despre lucrarea de misiune din Albania de data asta, lucrare care s-a defăşurat în perioada 23 oct-04 nov 2008. Având în vedere că în Albania am mers în primăvara acestui an chiar de sărbătoarea paştelui, păstorul bisericii cu care am colaborat ne-a rugat mult să ne întoarcem la ei ca să-i ajutăm.

Dumnezeu a făcut posibil să ajungem din nou în localitatea Libonik şi să colaboram cu Biserica Evanghelică. În Libonik am fost implicaţi în biserica locală, la timpul de închinare de duminică şi vineri în cadrul întâlnirii de tineret. Tot în Libonik am vizitat şi ajutat familiile sărace. Aici am dus ceva alimente şi am stat cu ei rugându-ne pentru nevoile lor.

Am slujit în trei sate şi anume: Kloce, Symiz şi Moglice. Nadajduiesc ca în viitor să revin cu detalii despre lucrarea din fiecare sat. În fiecare sat am mers câte doua zile. Ceea ce pot spune este că Dumnezeu a fost de partea noastră şi de data asta şi El a binecuvantat lucrarea. A fost cu noi la plecare şi la venire. El să fie slavit în toate pentru acest lucru

Fiţi binecuvântaţi!!!

Evanghelizare pe stadioane

Nu ştiu cât de mult ne mai amintim perioada comunistă când părinţii, bunicii şi străbunicii noştri stregau în rugăciune către Dumnezeu ca să vină peste Romania vremuri când Evanghelia să fie predicată în libertate. Iată că noi suntem urmaşii binecuvântărilor pe care ei le aşteptau. Evanghelia se predică la radio, televiziune, în săli de sport, în săli de cultură, dar şi pe stdioane.

Dacă în vechime arenele erau folosite pentru jocuri sportive, lupte între gladiatori şi torturarea creştinilor, iată că în vremea noastră sunt destinate şi predicării Evangheliei. Nu ştim prea multe lucruri pe care le rosteau martirii când mureau în arene, dar cred că se rugau ca Dumnezeu să aducă vremeuri când pe arene să fie predicat Cuvântul Adevarului.

În sensul acesta avem astăzi multiple exemple când Evanghelia este predicată în arenele destinate sportului. La Timişoara s-a încheiat timpul de evanghelizare de pe stadion. În alte oraşe din ţară continuă. În 09 iulie la Cluj Napoca pastorul Paul Negruţ, pastor al Bisericii Emanuel din Oradea şi rector al Universităţii Emanuel din Oradea, va predica Evanghelia. Apoi în următoarele zile va fi la Bistriţa şi Bacău. Va fi însoţit de grupul Speranţa care va cânta spre slava Domnului.

Dacă înaintaşii noştri se rugau pentru vremuri de libertate, astazi noi care suntem benificiarii acestei binecuvantări trebuie să rămânem în rugăciune ca Dumnezeu să mântuiască Romania.

Fiţi binecuvântaţi

Una în rugăcine

Sora Dana Achim continuă să fie intr-o stare critică cu sănătatea. Cea care s-a rugat pentru mulţi dintre noi, atunci când am fost în misiune, în boală, în lipsuri, în ncazuri, acum are nevoie de susţinerea noastră.

Nu este uşor să ne rugăm insistent la Dumnezeu, dar dacă o facem El promite că din cerul Său preaînalt ne va asculta şi ne va raspunde. Fie binecuvantarea Domnului peste fratele Ghiţă, soţul ei si peste cei 8 copii ai lor.

Fiţi binecuvantaţi!!!

Sora Hima de la Tichilesti

Am auzit vorbindu-se despre sora Hima de la prietenii mei, dar Dumnezeu mi-a îngăduit să o întâlnesc. Pe numele ei adevărat Dumitru Efimia, sora Hima a ajuns la leprozeria din Tichileşti în urmă cu 62 de ani pe cand era doar o tânără ce trecuse de adolescenţă. Este o femeie plină de viaţă, care coboară si urcă scările care duc jos la leprozerie. Este singură astăzi. A fost întrebată într-o zi de un preot.

“Cum dumneavoastră staţi singură aici?” Ea a răspuns: “eu nu sunt singură, ci cu Dumnezeu Tatăl, fiul si Duhul Sfânt. suntem patru persoane”. Ma uimit marturia ei, despre modul în care Dumnezeu vindecat-o. “Dumnezeu m-a vindecat de lepra păcatului si de lepra trupului. Dacă nu eram afectată de lepră, poate astăzi eram în focul iadului, dar Dumnezeu a îngăduit acesta ca să îmi vindece sufletul”.

M-a impresionat modul în care se roagă. În fiecare zi are rugăciune specială; pentru tinerii creştini, pentru predicatori, misionari, păstori…

Sora Hima este un exmplu de trăire zilnică cu Dumnezeu.